Un ghid complet de montaj pentru țigla metalică este cheia pentru a transforma o simplă învelitoare într-o investiție pe termen lung. Doar așa validezi garanția producătorului și te asiguri că acoperișul își atinge durata maximă de viață. Succesul nu stă doar în calitatea tablei, ci în execuția riguroasă a fiecărui pas, de la verificarea structurii până la strângerea ultimului șurub.
De ce un montaj corect face diferența între un acoperiș de 10 și unul de 60 de ani
Să fim sinceri – montajul unui acoperiș metalic nu este un proiect de weekend pentru amatori. E un proces tehnic unde fiecare detaliu contează. O instalare executată ca la carte este singura cale prin care poți beneficia de durata de viață de până la 60 de ani promisă de producători.
O greșeală aparent minoră, cum ar fi folosirea unui polizor unghiular (flex) pentru a tăia panourile, poate anula pe loc o garanție de 30 de ani. De ce? Pentru că flexul supraîncălzește oțelul, distruge straturile protectoare de zinc și vopsea, lăsând muchia tăiată complet vulnerabilă la o ruginire accelerată.
Importanța fiecărui component
Un acoperiș nu înseamnă doar panouri de tablă; este un sistem integrat în care fiecare piesă are un rol crucial. De la folia anticondens, care oprește acumularea de umiditate în structura de lemn, până la șuruburile cu garnitură EPDM ce asigură etanșeitatea perfectă, fiecare element trebuie ales și montat conform specificațiilor.
Garanția producătorului nu e o simplă formalitate. Este, de fapt, un contract condiționat de respectarea întocmai a instrucțiunilor de montaj. Omiterea unui singur pas, cum ar fi montarea benzii de etanșare la coamă, poate duce la infiltrații care, în timp, compromit întreaga structură.
Un montaj profesionist reduce riscul de probleme cu până la 90%, mai ales că multe defecte apar din cauza materialelor de calitate îndoielnică. De exemplu, peste 90% din țiglele ieftine de pe piață au straturi de protecție subțiri, de doar 5-7 microni, ceea ce le face extrem de predispuse la rugină. Piața sistemelor de acoperișuri din România, evaluată la peste 285 de milioane de euro, este dominată în proporție de 70% de țigla metalică, tocmai pentru că ghidurile de montaj precise asigură performanță pe termen lung.
Pașii care dictează durabilitatea
Succesul pe termen lung al unui acoperiș se bazează pe câteva etape fundamentale, care nu pot fi ignorate:
Verificarea riguroasă a șarpantei: Orice abatere de la planeitate sau defect structural trebuie corectat înainte de a monta primul panou. Nu după.
Calculul exact al materialelor: O dimensionare corectă de la bun început te scapă de risipă și de comenzi suplimentare care întârzie proiectul.
Respectarea distanțelor de montaj: Distanța dintre șipcile suport (lățuirea) trebuie să corespundă perfect modelului de țiglă metalică ales. Aici nu e loc de aproximări.
Acest ghid de montaj pentru țigla metalică a fost creat pentru a vă oferi informațiile necesare cu care să navigați acest proces complex. Vom explica fiecare pas, de la pregătire la finisaje, pentru a vă asigura că investiția dumneavoastră este protejată și că acoperișul va performa impecabil zeci de ani.
Pregătirea șantierului și inspecția structurii de rezistență
Un montaj de țiglă metalică reușit nu începe atunci când urci primele panouri pe casă. Adevărata fundație a unui acoperiș durabil se pune mult mai devreme, printr-o analiză riguroasă a structurii pe care va sta totul: șarpanta.
Să sari peste această etapă e ca și cum ai construi o casă direct pe nisip. Orice mică problemă ignorată la nivelul structurii de lemn se va transforma, în timp, într-un coșmar – de la deformări vizibile și scârțâituri enervante, până la infiltrații costisitoare.
Vestea bună e că nu trebuie să fii inginer structurist pentru a face o primă evaluare. Cu puțină atenție la detalii, poți face o „radiografie” a sănătății lemnului și geometriei acoperișului.
Inspecția vizuală și structurală a șarpantei
Primul pas este să te uiți atent la fiecare element de lemn. Ce cauți? Orice semn de slăbiciune – zone umede, pete de mucegai, lemn care pare putrezit sau se fărâmițează la atingere. Un test simplu și eficient: apasă ferm cu o șurubelniță în zonele care îți ridică semne de întrebare. Dacă vârful intră ușor în lemn, ai o problemă serioasă și acel element trebuie înlocuit, fără discuție.
Urmează testul geometriei. Un acoperiș care nu e perfect drept îți va da bătăi de cap uriașe la alinierea panourilor de țiglă. O metodă veche, dar extrem de eficientă, este măsurarea diagonalelor. Măsoară distanța de la un colț al versantului până la colțul opus, apoi repetă procesul pentru cealaltă diagonală.
Cele două diagonale trebuie să fie egale. O diferență mai mare de 2 cm între ele semnalează o problemă de geometrie a șarpantei. Aceasta trebuie remediată înainte de a merge mai departe, altfel panourile nu se vor alinia corect, lăsând spații inestetice și, mai grav, vulnerabile la infiltrații.
Verifică și planeitatea căpriorilor. Întinde o sfoară de la un capăt la celălalt al unui căprior, la doar câțiva milimetri distanță de lemn. Dacă observi un spațiu mai mare de 5-10 mm între sfoară și căprior, înseamnă că lemnul s-a deformat. Problema se poate corecta fie prin adăugarea de pene de lemn, fie prin rindeluire.
Pentru o privire mai detaliată asupra tuturor componentelor, poți arunca o privire peste ghidul nostru complet despre structura unei șarpante din lemn.
O listă de verificare rapidă te poate ajuta să nu omiți niciun detaliu important în timpul inspecției.
Listă de verificare pentru structura acoperișului
O listă de verificare esențială pentru a asigura că șarpanta este pregătită pentru montajul țiglei metalice, prevenind problemele structurale pe termen lung.
| Punct de verificare | Criteriu de acceptare | Acțiune corectivă recomandată |
|---|---|---|
| Starea lemnului | Lemn uscat, fără pete de mucegai, zone umede sau semne de putrezire. | Înlocuirea completă a elementelor de lemn afectate. |
| Geometria versanților | Diagonalele trebuie să fie egale (toleranță de max. 2 cm). | Re-echilibrarea structurii prin ajustarea grinzilor sau a căpriorilor. |
| Planeitatea căpriorilor | Abaterea maximă de la linia dreaptă să fie sub 5-10 mm. | Corectarea prin adăugarea de pene de lemn sau rindeluirea zonelor proeminente. |
| Fixarea elementelor | Toate îmbinările (căpriori, coamă, grinzi) sunt solide, fără joc. | Consolidarea îmbinărilor cu conectori metalici sau șuruburi suplimentare. |
Asigură-te că bifezi fiecare punct de pe listă. Un acoperiș sănătos structural este cheia pentru o lucrare de calitate.
Calculul necesarului de materiale și uneltele potrivite
După ce ai confirmat că structura este solidă și dreaptă, e timpul să planifici resursele. Un calcul precis al materialelor te scutește de drumuri suplimentare la depozit și de costuri neprevăzute.
Cea mai simplă cale este să folosești un calculator online, așa cum sunt cele oferite de Expert Tablă. Doar introduci dimensiunile acoperișului tău și platforma îți generează automat o listă completă cu tot ce ai nevoie:
Panouri de țiglă metalică
Accesorii de tinichigerie (coame, dolii, pazii)
Șuruburi autoperforante
Folie anticondens
Elementele sistemului pluvial
La fel de importantă este și pregătirea uneltelor. Echipamentul corect face diferența între un montaj eficient și unul plin de frustrări și greșeli.
Unelte absolut interzise
- Polizor unghiular (flex): Să tai tabla cu flexul este cea mai mare greșeală. Căldura generată distruge pe loc straturile protectoare de zinc și vopsea, lăsând oțelul expus ruginii. Utilizarea lui anulează instantaneu garanția produsului.
Unelte esențiale pentru montaj
Foarfecă electrică (nibbler) sau foarfecă manuală pentru tablă: Acestea sunt singurele unelte recomandate. Realizează tăieturi „la rece”, curate, fără să afecteze protecția tablei.
Mașină de înșurubat cu reglaj de cuplu: Esențială pentru a nu strânge șuruburile prea tare. O strângere excesivă deformează garnitura EPDM, compromițând etanșeitatea și creând puncte vulnerabile.
Ruletă, nivelă cu bulă și sfoară de trasat: Clasicele unelte pentru măsurători precise și aliniamente perfecte, fără de care nicio lucrare nu ar trebui să înceapă.
O pregătire amănunțită este, de fapt, jumătate din muncă. Investind timp în aceste etape inițiale, te asiguri că montajul propriu-zis va decurge lin, iar rezultatul final va fi un acoperiș solid, estetic și care te va proteja zeci de ani.
Scheletul de susținere și rolul vital al foliei anticondens
După ce am bifat soliditatea și planeitatea șarpantei, intrăm într-o etapă care, sincer, definește sănătatea pe termen lung a acoperișului. Aici construim, practic, sistemul de respirație al casei. Montajul caroiajului de șipci și al foliei anticondens nu e doar o chestiune de suport fizic pentru țiglă, ci un pas esențial în managementul umidității și prevenirea unor probleme cu adevărat grave.
Gândiți-vă că fiecare element are logica lui. Dacă sărim peste un pas sau facem treabă de mântuială, ne putem trezi cu condens, mucegai și putrezirea lentă, dar sigură, a lemnului. Exact pericolele pe care un acoperiș nou ar trebui, teoretic, să le elimine.
Crearea canalului de ventilație cu șipcile verticale
Primul lucru pe care îl facem este montarea contrașipcilor – șipcile verticale. Acestea se bat direct pe căpriori, urmărind linia lor, și au un rol fundamental: crearea unui canal de ventilație între astereală (sau direct pe căpriori, dacă nu avem astereală) și învelitoare.
Spațiul acesta, de obicei de 3-5 cm grosime, permite aerului să circule liber de la streașină spre coamă. Această mișcare continuă a aerului este vitală pentru a scoate afară orice urmă de vapori de apă care ar putea trece prin izolație sau care se formează natural sub tablă din cauza diferențelor de temperatură. Fără acest canal, umiditatea ar rămâne prizonieră, iar efectele ar fi dezastruoase.
Montajul corect al foliei anticondens
Peste aceste șipci verticale se întinde folia anticondens. Fără exagerare, este una dintre cele mai importante piese dintr-un acoperiș modern. Rolul ei este dublu:
Protejează lemnul de orice infiltrație accidentală, cum ar fi zăpada viscolită pe sub țiglă sau picăturile de condens.
Permite vaporilor care urcă din casă să treacă prin ea și să fie evacuați prin canalul de ventilație de care vorbeam mai sus.
Montajul foliei se face mereu de jos în sus, de la streașină spre coamă, în fâșii orizontale.
Un detaliu critic aici este suprapunerea fâșiilor de folie. Producătorii recomandă o suprapunere de minimum 10-15 cm. Asta asigură că orice picătură de apă care ajunge pe folie se va scurge în siguranță direct în jgheab, fără să se strecoare pe la îmbinări.
Pentru o etanșare perfectă, mai ales în zonele cu vânturi puternice sau la pante mici, e o idee excelentă să folosiți benzi adezive speciale la îmbinări. E o investiție mică ce crește dramatic siguranța întregului sistem. Evident, alegerea unei folii de calitate, cum ar fi membrana anticondens Wetterbest de 150gr/mp, este crucială. Nu uitați, piesa asta trebuie să reziste zeci de ani sub învelitoare.
Lățuirea orizontală și respectarea pasului
Ultimul pas în construcția scheletului este montarea șipcilor orizontale, adică lățuirea. Acestea se prind peste folia anticondens, direct în contrașipcile verticale. Pe ele vom așeza și fixa, în final, panourile de țiglă metalică.
Aici, precizia este totul. Distanța dintre axele șipcilor orizontale trebuie să fie exact cea a pasului modulului de țiglă metalică ales. De exemplu, pentru multe modele, distanța este de 350 mm. O abatere de câțiva milimetri poate face panourile să nu se mai "pupe" corect, rezultând un aspect inestetic și, mai grav, puncte slabe în etanșeitate.
Cum se stabilește distanța corectă?
Prima șipcă de la streașină: De obicei, se montează la o distanță mai mică, cam 300 mm față de a doua. Asta asigură suportul corect al panoului și permite apei să se scurgă cum trebuie în jgheab.
Șipcile intermediare: Se montează la pasul standard specificat de producător (ex. 350 mm), măsurat de la ax la ax. O metodă simplă este să folosiți o bucată de lemn tăiată la dimensiunea exactă pe post de șablon, ca să mențineți distanța constantă.
Ultima șipcă de la coamă: Aici, distanța poate varia, în funcție de lungimea versantului.
Această rețea de șipci, combinată cu folia anticondens, formează un sistem complex care îndeplinește trei funcții esențiale: suport mecanic, ventilație și protecție la umiditate. Execuția corectă a acestei etape din ghidul de montaj pentru țiglă metalică este garanția că acoperișul va funcționa la capacitate maximă, protejându-vă investiția pentru decenii la rând.
Tehnici de montaj pentru panourile de țiglă metalică
Bun, structura de suport e gata. Acum urmează partea spectaculoasă, cea care transformă șantierul într-o casă: montajul panourilor de țiglă metalică. Aici se vede măiestria unei echipe. Este o etapă care cere mână sigură, ochi format și o înțelegere clară a modului în care panourile se îmbină pentru a crea o barieră de neînvins în fața vremii.
Fii foarte atent la primul panou pe care îl montezi. El dă tonul pentru întregul acoperiș. Orice deviere, oricât de mică, se va amplifica cu fiecare rând adăugat, iar la final vei avea un acoperiș cu linii care "fug", complet inestetic și neparalel cu streașina.
Alinierea și fixarea primului rând de panouri
Regula de bază, transmisă din generație în generație de montatori, este să începi lucrul din partea opusă direcției din care bat de obicei vântul și ploaia. La noi în țară, asta înseamnă, de cele mai multe ori, că pornim din colțul din dreapta-jos al pantei și înaintăm spre stânga și în sus. De ce? Pentru că suprapunerile vor fi orientate corect, oferind o protecție naturală împotriva intemperiilor.
Primul panou se așează pe șipci, având grijă să iasă în afara liniei streșinii cu aproximativ 4-5 cm. Această depășire este vitală – ea asigură că apa de ploaie se va scurge direct în jgheab, nu pe lângă el. Alinierea se face întotdeauna perfect paralel cu linia streșinii, nu cu coama, care poate avea mici imperfecțiuni din construcție.
Sfat de la profesioniști: După ce ai aliniat primul panou, prinde-l temporar cu un singur șurub sus. Apoi, așază și al doilea, și al treilea panou, suprapunându-le conform indicațiilor, dar fără să le fixezi definitiv. Așa poți face micro-ajustări pentru a obține o linie perfect dreaptă la streașină. Doar când ești 100% mulțumit de aliniere, treci la fixarea permanentă.
Fiecare strat îl pregătește pe următorul, asigurând atât ventilația necesară sub învelitoare, cât și suportul solid pentru panourile metalice.
Tehnica de suprapunere și fixare cu șuruburi
Suprapunerile sunt secretul unui acoperiș etanș. Panourile de țiglă metalică au un design inteligent, cu un canal special de drenaj pe una dintre margini. Când faci suprapunerea laterală, acest canal trebuie acoperit de marginea panoului următor. Astfel, orice picătură de apă care ar putea pătrunde prin capilaritate este colectată și evacuată în siguranță.
Fixarea se face cu șuruburi autoperforante cu garnitură EPDM. Acestea sunt mai mult decât simple șuruburi: perforează tabla, se ancorează în șipca de lemn și, cel mai important, garnitura sigilează perfect gaura pe care au creat-o.
Unde se pun șuruburile? Aici mulți greșesc, iar detaliul face diferența:
La streașină și la coamă: Șuruburile se montează în punctul cel mai înalt al profilului (pe "creastă").
Fixările din câmp: Șuruburile se înfig mereu în punctul cel mai de jos al profilului, imediat sub linia de presare, acolo unde panoul stă lipit de șipca de lemn. Această metodă previne deformarea tablei la strângere și asigură cea mai solidă prindere.
Ca regulă generală, se folosesc cam 8-10 șuruburi pe metru pătrat. O mașină de înșurubat cu reglaj de cuplu este obligatorie. Dacă strângi prea tare, strivești garnitura EPDM și anulezi etanșarea – practic, creezi singur o sursă de infiltrații.
Gestionarea decupajelor și a zonelor complexe
Foarte rar un acoperiș e un simplu dreptunghi. Inevitabil, te vei lovi de coșuri de fum, ferestre de mansardă sau dolii (unde se întâlnesc două pante). Felul în care gestionezi aceste zone arată cu adevărat calitatea unui montaj.
Scenariu real: Ocolirea unui coș de fum
Aici, etanșarea se face cu un sistem de șorțuri din tablă, montate într-o ordine precisă:
Șorțul inferior: Se montează primul, sub coș, așezat peste panourile de țiglă deja montate.
Șorțurile laterale: Vin pe lateralele coșului, suprapuse peste șorțul inferior.
Șorțul superior: Se montează deasupra coșului și se introduce sub rândul de țiglă de deasupra.
Sigilarea finală: Se folosește bandă de etanșare specială (de exemplu, bandă de butil) la îmbinarea dintre șorțuri și coș pentru o sigilare perfectă.
Foarte important: orice tăietură în țigla metalică se face doar cu foarfeca de tablă sau cu un nibbler electric. Cine folosește polizorul unghiular (flexul) distruge pe loc straturile de protecție (zinc, vopsea) și anulează garanția produsului.
Un montaj făcut de mântuială poate scurta dramatic viața unui acoperiș, de la 60 de ani la sub 20. Producătorii de top, precum Bilka și Wetterbest (cu care noi, la Expert Tablă, colaborăm), au ghiduri de montaj foarte stricte. Acestea cer, de exemplu, suprapuneri de 15-20 cm și fixarea cu șuruburi autoperforante la fiecare a doua undă, o tehnică vitală pentru a rezista la vânturi de peste 150 km/h.
Respectarea acestor tehnici din ghidul de montaj pentru țiglă metalică nu este opțională. Este garanția că acoperișul va arăta impecabil și, mai important, că își va face treaba ani la rând, protejându-ți casa indiferent de vreme și validând garanția producătorului.
Montarea accesoriilor și a sistemului pluvial: finisajele care fac diferența
Am ajuns la etapa finală, cea a finisajelor, unde detaliile transformă un acoperiș funcțional într-unul cu adevărat complet și elegant. Să nu credeți că aceste accesorii sunt doar de decor; ele au roluri cheie în etanșeitate, ventilație și siguranța întregii case. Aici se vede cel mai bine diferența dintre un montaj făcut în grabă și unul profesionist.
Omiterea sau montarea greșită a acestor elemente este o greșeală care costă scump pe termen lung. Fiecare componentă, de la coamă la ultimul burlan, contribuie la integritatea acoperișului.
Coama și importanța ventilației corecte
Coama nu e doar piesa care unește cele două pante ale acoperișului. Este, de fapt, elementul esențial care permite aerului umed să iasă din spațiul de ventilație de sub învelitoare.
Un montaj ca la carte începe cu aplicarea unei benzi de etanșare și ventilație direct pe linia unde se întâlnesc panourile de tablă. Rolul ei este dublu: blochează zăpada viscolită să pătrundă sub acoperiș, dar lasă aerul să circule liber.
Peste această bandă se așază elementele de coamă, care se prind cu șuruburi autofiletante direct în șipcile de susținere. Atenție la suprapunerea pieselor: aceasta trebuie să fie de minimum 10 cm și orientată în sens opus vântului dominant din zona ta, pentru a evita orice risc de infiltrație.
Dolia: punctul nevralgic al oricărui acoperiș
Dolia este, fără discuție, una dintre cele mai delicate și vulnerabile zone. Aici se întâlnesc două pante, concentrând un volum mare de apă de ploaie sau din topirea zăpezii. Aici, montajul trebuie să fie impecabil, fără compromisuri.
Un detaliu esențial: elementul de dolie se instalează înainte de a monta panourile de țiglă metalică. Se fixează direct pe astereală, pe o structură suplimentară din lemn, pentru a asigura o bază solidă și continuă de la coamă până la streașină.
După ce dolia este fixată, panourile de țiglă care ajung în această zonă se vor tăia la unghi. Este crucial să păstrați o distanță de 6-10 cm de la centrul doliei. Acest canal central este vital pentru ca apa și zăpada să se scurgă liber, fără să formeze blocaje care ar putea duce la infiltrații.
Parazăpezile: un element de siguranță, nu un moft
Mai ales în zonele unde iernile sunt bogate în ninsori, parazăpezile nu sunt opționale. Rolul lor este să fragmenteze și să oprească stratul de zăpadă, prevenind alunecările bruște și masive. Aceste avalanșe de pe acoperiș pot smulge jgheaburile sau, mai grav, pot pune în pericol pe oricine se află sub streașină.
De regulă, se montează pe al doilea sau al treilea rând de țiglă de la streașină. Se fixează prin panoul metalic direct în șipcile orizontale, pentru o ancorare cât mai solidă. Numărul și distribuția lor se stabilesc în funcție de panta acoperișului și de cantitatea medie de zăpadă din regiune.
Sistemul pluvial: ghid de montaj pentru o scurgere fără bătăi de cap
Un sistem pluvial bine montat protejează fundația casei de infiltrații. Totul pornește de la stabilirea unei pante corecte pentru jgheaburi – de obicei, între 2 și 5 mm pe metru liniar. Această mică înclinație este suficientă pentru a asigura o scurgere eficientă a apei.
Primul pas este montarea cârligelor de jgheab, la o distanță de 60-90 cm între ele, respectând panta stabilită. Se fixează primul și ultimul cârlig, se întinde o sfoară între ele, iar restul se aliniază perfect după acest reper.
Apoi, se montează restul componentelor, într-o ordine logică:
Elementele de îmbinare și colțarele: Se instalează la punctele de joncțiune.
Jgheaburile: Se așază și se clipsează în cârlige, asigurându-vă că sunt bine fixate.
Racordul de burlan: Se decupează o gaură în jgheab și se montează piesa de legătură.
Burlanele: Se asamblează din tronsoane și se fixează pe perete cu brățări, la o distanță de maximum 2 metri una de cealaltă.
Această atenție la detalii validează tot efortul depus. Producătorii de top estimează o creștere de 5% pe piața țiglei metalice, subliniind că montajul corect este crucial pentru validarea garanțiilor. Un ghid de montaj pentru țigla metalică va insista mereu pe o ventilare adecvată, cu un spațiu de cel puțin 5 cm sub folia anticondens, pentru a asigura garanția de până la 30 de ani împotriva coroziunii.
Întrebări de pe șantier: lămuriri esențiale de la meșteri și proprietari
Chiar și cu cel mai bun ghid de montaj în mână, realitatea de pe șantier scoate la iveală tot felul de întrebări. Am strâns aici cele mai dese nelămuriri pe care le-am auzit de-a lungul anilor, atât de la proprietarii de case, cât și de la echipele de montaj.
Răspunsurile sunt scurte, la obiect și bazate pe sute de acoperișuri montate. Scopul e simplu: să vă ajute să evitați greșelile care costă timp și bani și să înțelegeți de ce anumite reguli tehnice nu sunt negociabile.
Se poate monta țigla metalică direct peste un acoperiș vechi de șindrilă?
Tehnic vorbind, se poate. Practic, este o idee proastă pe care majoritatea experților o descurajează. De ce? Pentru că montajul peste șindrila veche maschează potențiale probleme grave ale structurii de lemn de dedesubt.
Soluția corectă, care asigură liniște pe zeci de ani, este decopertarea completă a acoperișului vechi. Doar așa se poate inspecta în detaliu șarpanta, se poate înlocui orice element de lemn afectat de umezeală sau dăunători și se poate construi o fundație cu adevărat solidă pentru noul acoperiș. Orice altceva este doar o cârpeală.
De ce este interzisă tăierea țiglei metalice cu polizorul unghiular (flexul)?
Aceasta este greșeala capitală care anulează pe loc garanția oferită de producător. Nu este o exagerare. Căldura extremă pe care o generează discul flexului arde pur și simplu straturile de protecție (zinc, grund, vopsea) de pe muchia tăiată. Oțelul rămâne astfel complet expus și vulnerabil la rugină.
Mai mult, scânteile acelea fierbinți care sar în toate direcțiile se lipesc de suprafața panourilor din jur și le deteriorează vopseaua. Tăierea se face obligatoriu „la rece”, fie cu o foarfecă manuală pentru tablă, fie cu o foarfecă electrică specială (cunoscută ca „nibbler”), care taie materialul fără să-l supraîncălzească.
Aceasta nu este o simplă recomandare, ci o condiție esențială pentru a beneficia de garanția de până la 30 de ani. O muchie tăiată cu flexul va începe să ruginească în câteva luni, compromițând întregul panou.
Cât de importantă este, de fapt, ventilația acoperișului?
Ventilația este la fel de importantă ca fundația pentru o casă. Un acoperiș care nu „respiră” corect va fi o sursă constantă de probleme. Condensul se va acumula inevitabil sub învelitoare, iar de aici începe dezastrul:
Termoizolația se umezește și își pierde complet eficiența. Vei plăti mai mult la facturile de energie.
Apare mucegaiul pe structura de lemn a șarpantei, afectând calitatea aerului din mansardă.
Elementele din lemn încep să putrezească. Lent, dar sigur.
Ventilația corectă se obține prin crearea unui canal de aer între folia anticondens și țiglă, cu ajutorul riglelor verticale (contrașipci). Acest spațiu permite aerului să circule liber, de la streașină spre coamă, evacuând vaporii de apă și menținând întreaga structură uscată și sănătoasă.
Ce acoperă garanția și cum mă asigur că nu o pierd?
Garanțiile, care pot ajunge și la 30 de ani, acoperă în general două lucruri clare: rezistența la coroziune (adică tabla nu se va găuri din cauza ruginii) și menținerea culorii (rezistența la decolorarea cauzată de razele UV).
Însă, pentru a fi valabilă, această garanție este strict legată de respectarea cu sfințenie a instrucțiunilor din ghidul de montaj al țiglei metalice oferit de producător. Asta înseamnă, concret:
Folosirea exclusivă a accesoriilor originale (șuruburi cu garnitură EPDM, coame, dolii).
Respectarea tehnicilor corecte de tăiere și fixare a panourilor.
Asigurarea unei ventilații corespunzătoare, așa cum am discutat mai sus.
De aceea, colaborarea cu o echipă de montaj care cunoaște și respectă aceste reguli este cheia pentru un acoperiș care să te protejeze pe termen lung, nu doar pe hârtie.
Vreți o estimare rapidă și corectă pentru proiectul dumneavoastră? La Expert Tablă, puteți folosi calculatoarele noastre online pentru a afla în 2 minute necesarul de materiale și costul total. Beneficiați de consultanță gratuită și livrare rapidă direct din fabrică, pentru un acoperiș durabil și fără bătăi de cap. Selecteaza una dintre optiunile de mai jos 👇
Acoperiș în o apa
Acoperiș în două ape
Acoperiș în patru ape
Preț aproximativ
Sistem pluvial
Comandă manuală
